Născut pe 15 aprilie 1936 la București, Petre Ivănescu a debutat în handbal în 1951, ca elev la Liceul Comercial „N. Kretzulescu”, sub îndrumarea antrenorului Romulus Spirescu. Ca sportiv de performanţă a activat, în ţară, doar la două echipe: „ITB”, între 1953 şi 1955, şi Dinamo Bucureşti, între 1956 şi 1967. Cu echipa Dinamo a cucerit două titluri naţionale la handbal în 11, în 1959 şi 1963, şi alte 7 titluri la handbal în 7, între 1958 şi 1965. A câştigat în 1965 și Cupa Campionilor Europeni.
În echipa naţională a fost selecţionat o dată la handbal în 11 şi de 46 de ori la handbal în 7, unde a marcat 159 de goluri. A fost dublu campion mondial: în 1961, la Dortmund, şi în 1964, la Praga, unde a fost şi căpitan al echipei României.
Stabilit ulterior în Germania, a activat ca jucător la cluburile Phönix Essen şi TV Brühl. În activitatea de antrenor, a avut succese remarcabile atât cu echipele germane menţionate, dar şi cu altele. A câștigat 3 titluri de campion al Germaniei, două cu VFL Gummersbach (1982, 1983) şi unul cu Tusem (1984). A câștigat de 4 ori Cupa Germaniei, de două ori cu VFL Gummersbach, în 1982 şi 1983, şi de două ori cu Tusem Essen, în 1991 şi 1992. Pe plan european, a câștigat cu Gummersbach Cupa Cupelor, în 1978 şi 1979, Super Cupa Continentală, în 1979 şi 1983, Cupa IHF, în 1982, Cupa Campionilor Europeni, în 1983. De asemenea, a promovat patru echipe din liga a doua în prima Ligă.
A activat şi ca antrenor al echipei Germaniei, obţinând numeroase victorii. A câștigat Supercupa Campionilor Mondiali şi Olimpici, la Dortmund, şi Cupa Mondială, în Suedia.
În paralel cu activitatea de antrenor (categoria I), a desfăşurat o bogată muncă didactică, fiind profesor la liceele din Essen şi Brühl, precum şi la institutele superioare de sport din Essen şi Bonn (a fost profesor de educaţie fizică, absolvent al ICF, promoţia 1967). Pe plan
metodologic, a susţinut, ca lector, cursuri de specializare a antrenorilor în Germania, Franţa,
Egipt, Israel, Islanda şi Spania. A fost profesor şi la Gimnaziul “Carl Human & Helmholtz” din Essen.
În 1998, a fost numit director tehnic al echipei masculine de handbal a României.
I s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului în 1961.
În 2020, înainte de Anul Nou, și-a lansat autobiografia „Am vrut să ating stele”, un volum de 267 de pagini, cu povești absolut fascinante, care definesc și o parte importantă din istoria handbalului românesc.
Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu