Fost jucător și arbitru de rugby, mai apoi secretar general adjunct al FR de Rugby și președinte ale Comisiei Centrale de Arbitri, CONSTANTIN „TITI” UDREA a încetat din viață la venerabila vârstă de 88 de ani. Cu toate că avea probleme în a se deplasa, acesta putea fi întâlnit deseori în Parcul Plumbuita aflat în apropierea locuinței sale.
Într-o postare pe Facebook și pe site-ul oficial, Asociația Internaționalilor de Rugby din România și-a exprimat ”regretul, astăzi, pentru trecerea la cele veșnice, într-o lume mai bună, a fostului jucător și arbitru internațional, CONSTANTIN (TITI) UDREA. Nu te vom uita niciodată, NEA TITI. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!”.
Născut în 21 mai 1933, în București, acesta a debutat în rugby la Metalul Bucuresti, în 1947, sub bagheta antrenorului Toma Moldoveanu, întru-un joc din categoria Promoție contra echipei Petrolul. A înscris atunci și două eseuri. A activat apoi la seniori la Gloria București avându-i colegi pe Mihai Naca, Paul Soare, Mircea Vătui, Mihai Gavrici și Dorel Dumitrescu. După ce a pus ghetele în cui și-a continuat activitatea ca arbitru. A oficiat la numeroase meciuri derby în campionatul intern, dar și pe plan internațional, alături de Theodor Witting, Gabriel Eftimescu, Ioan Vasilică și Puiu Huștiu. A ocupat funcția de Secretar general adjunct al Federației Române de Rugby (1993-2000). A fost șef al Comisiei Centrale de Arbitri, Președinte al Comisiei de Competiții a FRR (1993-2000) și Secretar general al Asociației Municipale de Rugby București (2000-2005).
Dincolo de calitățile sale fizice de jucător de rugby și de abilitatea pe care a dovedit-o mai apoi ca arbitru în sportul cu balonul oval, Titi Udrea a fost un om înzestrat cu harul de a scrie și a povesti. Obișnuia să ironizeze în versuri, iar unii nu l-au agreat din acest motiv. După evenimentele din decembrie 1989, a participat la un schimb de experiență mergând la o firmă din SUA. „Acolo, o dată pe lună, exista o ședință în care toți angajații erau obligați să spună... prostii. Adică lucruri care par ilogice. De pildă, să proiectezi un scaun cu un singur picior. Și aceasta fiindcă s-a constatat că din ceea ce pare la prima vedere o prostie poate apărea o idee avangardistă”, mi-a povestit Titi Udrea în urmă cu mai bine de două decenii.
Tot pe la începutul anilor 90, fostul jucător și arbitru de rugby a răspuns de organizarea primului meci demonstrativ de fotbal american disputat în România, pe stadionul „Lia Manoliu”, între selecționatele Dacii și Romanii. „Au venit de la două universități din SUA câțva studenți. Au adus cu ei echipament și baloane de joc. Cum nu aveam echipe de fotbal american în țara noastră s-a apelat la jucători de rugby de la Republica. Și din acest motiv m-am ocupat de organizarea acelui meci demonstrativ”, mi-a spus Titi Udrea.
Între 1975 și 1988, Titi Udrea a oficiat ca arbitru la 18 meciuri internaționale. De asemenea, a avut șansa de a fi judecător de margine la un meci-test cu Franța. Și aceasta fiindcă pe atunci doar arbitrul de centru era neutru, iar cei doi asistenți proveneau câte unul din națiunile implicate în partidă. „La acel meci, noi cei din brigada de arbitri ne-am echipat în vestiarul Franței. Și am asistat, fără să vrem, la modul în care se făcea mobilizarea de dinainte de meci. Jucătorii s-au strâns roată în jurul căpitanului de echipă. Iar acesta le spunea tot felul de enunțuri la care ceilalți răspundeau cu da. <<Este echipa Franței cea mai puternică din lume?>>, întreba căpitanul. <<Da, răspundeau ceilalți>>. Și tot așa. Întrebare și răspuns pozitiv”.
