Lansat în 1934 și ajuns la ediția cu numărul 53, Turul României la ciclism s-a încheiat la București, cu o etapă în circuit. Victoria i-a revenit lui Eduard Grosu (28 de ani), multiplu campion național și primul rutier de la noi care a semnat un contract de profesionist.
Victoria lui Grosu s-a conturat sâmbătă, 12 septembrie, când acesta s-a impus în cea mai dură etapă a acestei ediții, între Cârtișoara și Curtea de Argeș, cu traversarea Carpaților pe Transfăgărășan. Rutierul din Zărnești și-a asigurat atunci un avans de 35 de secunde în clasamentul general față de principalul său urmăritor, germanul Nikodemus Holler (Bike Aid), respectiv de 42 de secunde față de al 3-lea clasat, ungurul Viktor Filutas (Giotti Victoria - Savini Due).
În ultima etapă, desfășurată duminică, 13 septembrie, pe un circuti în lungime de 100 km, între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, via Piața Arcului de Triumf, Grosu și-a apărat acest avantaj, terminând pe locul 2, în același timp (2h 14:25) cu câștigătorul la sprint, italianul Andrea Guardini (Giotti Victoria - Savini Due). Pentru rutierul peninsular, aceasta a fost a doua victorie de etapă după aceea din prologul de la Timișoara. Tot două succese a înregistrat și Grosu, care s-a impus în etapele cu numărul 3 și 4.
În clasamentul general, rutierul român a fost urmat de Nikodemus Holler, la 41 de secunde, şi de Szymon Krawczyk (CCC Development Team), la 45 de secunde. România i-a mai avut în prima parte a clasamentului pe Serghei Ţvetcov - locul 6, la 47 de secunde, și pe Emil Dima (Giotti Victoria) - locul 7, la 49 de secunde. Pe lângă tricoul galben, Eduard Grosu l-a mai obținut și pe cel albastru atribuit celui mai bine clasat ciclist român.
În clasamentul pe echipe, România a ocupat locul 5, fiind devansată de Bike Aid, Giotti Victoria - Savini Due, CCC Development Team și Vino Astana Motors.
Celelalte tricouri au fost obținute de următorii rutieri:
Roșu (sprint) - Matvei Nikitin (Kazahstan / Vino Astana Motors)
Verde (cățărate) - Aleksandr Ovsianikov (Kazahstan / Vino Astana Motors)
Alb (tânăr U23) - Szymon Krawczyk (CCC Development Team)
La puține clipe după victorie, Eduard Grosu a declarat că îl bucură această victorie, mai cu seamă că n-a fost una prevăzută și, în plus, a fost obținută într-un an dificil, unul marcat de pandemia de COVID-19. „Aş fi dorit să închei cu încă o victorie. Din nefericire, am greşit puţin raportul la sprint. Am ajuns paralel cu Guardini, dar în ultimii 50 de metri i-am dat un pinion mai mic şi mi s-au blocat puţin pedalele. Dar sunt bucuros că am câştigat două etape. Am câştigat în clasamentul general şi nu am ieşit în nicio etapă dintre primii trei. Ceea ce îmi dă speranţe pentru competiţiile de săptămâna viitoare, Turul Luxemburgului, iar duminica viitoare cu siguranţă voi putea face un rezultat bun la Campionatele Mondiale”, a declarat Grosu pentru Agerpres.
Component al echipei UCI Professional Continental Nippo Delko One Provence, brașoveanul urma să participe la doar trei etape din Turul României, iar apoi să plece într-o competiție în Belgia. Cum el a îmbrăcat tricoul galben, Federația Română de Ciclism a reușit să convingă team-ul lui Edy să-l lase a concura până la finalul „Micii Bucle”. „Am luat-o etapă cu etapă, să văd ce rezultate pot obţine. Din fericire, am reuşit să câştig la Lacul Sf. Ana, am preluat tricoul galben. Era foarte dificil să plec cu tricoul galben, iar federaţia a cerut echipei să mă lase să continui competiţia în România. A făcut asta, ieri am reuşit să câştig etapa, după ce Serghei Ţvetcov s-a sacrificat pentru mine, a făcut o muncă extraordinară. În primele etape, echipa Steaua, Torpedo şi echipa naţională au lucrat perfect pentru a menţine tricoul”, a mărturisit Grosu, care a declarat că în această competiție s-au respectat regulile impuse de pandemia de COVID-19.
Edy Grosu este al 6-lea rutier român care se impune în „Mica Buclă” în ultimii 30 de ani, după Vasile Apostol (1990), Anton Stelian (1994), Florin Privache (1997), Daniel Anghelache (2007), Andrei Nechita (2011) și Serghei Țvetcov (2018). Recordul de victorii în această întrecere este „împărțit” de Constantin Dumitrescu (1954, 1955, 1956) și Mircea Romașcanu (1974, 1983, 1985), cu mențiunea că aceasta nu s-a desfășurat între 1975 și 1982.