În 12 mai 1995, la Cluj, se stingea din viață Ștefan Kovacs. Fost fotbalist în campionatul României, Ungariei, dar și al Belgiei, nea ”Piști”, cum i se spunea, este singurul antrenor român de fotbal care a izbutit ”tripla”, câștigând Cupa Campionilor Europeni, Cupa Intercontinentală și Supercupa Europei. De asemenea, acesta a fost cosiderat omul care a pus bazele echipei de fotbal a Franței din anii 80.
Ștefan (Istvan) Kovacs s-a născut în 2 octombrie 1920, la Timișoara. Tatăl său era ungur la origine, iar mama lui româncă. Atras de fotbal, un sport extrem de popular în orașul bănățean, s-a format ca mijlocaș la CA Timișoara (1931-1934). A plecat apoi la Oradea, fiind promovat de CAO în echipa profesionistă, pentru care a evoluat în ediția 1937/1938. Mai apoi, a jucat la Olympic Charleroi (1938-1941), Ripensia Timișoara (1941), CFR Turnu Severin (1941/1942), Kolozsvari AC (1942-1944), Ferar Cluj (1945-1947), CFR Cluj (1947/1948) și ”U” Cluj (1948-1953).
Stabilit la Cluj, a rămas în fotbal după ce a agățat ghetele în cui. Mai exact, a devenit antrenor la Universitatea, formație pe care a pregătit-o până în 1958, an în care a fost promovat la federație. În acest răstimp, a fost secund al selecționatei condusă de Emerich Vogel și Gică Popescu. De asemenea, s-a ocupat și de aceea de tineret speranțe sau naționala B cum i se mai spunea. Între 1964 și 1967, a colaborat cu Ilie Oană la prima reprezentativă. În plus, a participat la reuniuni ale antrenorilor din Europa, având schimburi de idei cu tehnicieni renumiți precum germanul Helmut Schoen sau francezii Albert Batteux și Georges Boulogne. Între 1967 și 1971, Ștefan Kovacs a obținut primele performanțe ca tehnician. Numit principal la Steaua București, a câștigat cu această formație titlul de campion național (1968) și Cupa României (1969, 1970 și 1971).
A scris istorie cu campioana Olandei
În 1971, Kovacs i-a succedat la cârma lui Ajax Amsterdam olandezului Rinus Michels, cel care a fost desemnat de FIFA, în 1999, ”Antrenorul secolului XX”. De altfel, acesta a ocupat locul 2 într-un clasament al celor mai valoroși antrenori de fotbal din istorie care a fost publicat în numărul pe luna iunie al revistei britanică ”FourFourTwo”. În această ultimă ierarhie, Kovacs apare pe locul 62, fiind primul român inclus în Top 100, înaintea lui Emeric Ienei (locul 63) și a lui Mircea Lucescu (locul 87). De asemenea, în 2019, Kovacs a fost clasat pe locul 43 în Top 50 cei mai valoroși antrenori de fotbal din istorie.
Se spune că atunci când a fost numit antrenor principal la Ajax Amsterdam, marile vedete ale acestei formații, care era campioană a Europei, l-au privit cu suspiciune. ”Cine este acest român?”, s-au întrebat Cruyff și Compania. La un antrenament, în timp ce Kovacs discuta cu alți membri ai staff-ului tehnic, un jucător a trimis mingea spre el. Timișoreanul a observat-o cu coada ochiului, s-a întors, a pus stop cu calm și i-a pasat-o precis respectivului. Reacția sa i-a convins pe fotbaliști că știe cu mingea. Și din acel moment, toți l-au tratat cu respect.
La Ajax, Ștefan Kovacs a scris istorie. Și pe lângă faptul că a cucerit titlul (1972, 1973) și Cupa Olandei (1972), timișoreanul a izbutit să câştige cu trupa lui Johann Cruyff de două ori Cupa Campionilor Europeni (1972 şi 1973), Cupa Intercontinentală (1972) şi Supercupa Europei (1973). Adică tot ceea ce era mai important la acea vreme.
În plus, cu toate că lucra numai cu vedete ale fotbalului mondial, Kovacs a reușit să impună respetarea regulilor. Într-o zi de pauză, antrenorul român a fost cu echipa la un film. Și toată lumea a apărut în costume identice, cu emblema clubului pe piept. Cum cinematograful era gol, unii fotbaliști au pus picioarele pe spătarul scaunelor din fața lor. Kovacs nu a spus nimic, însă la revenirea în cantonament, le-a cerut să nu mai facă astfel de gesturi. ”Voi sunteți cei mai valoroși fotbaliști din lume. Sunteți un exemplu pentru tineri”, le-a spus românul.
A pus bazele echipei Franței din anii 80
În vara anului 1973, mandatul lui Kovacs la Ajax a luat sfârșit. Și deși regimul Ceaușescu n-a mai dorit să-i permită acestuia să antreneze în străinătate, la insistențele părții franceze, îndeosebi a jurnalistului Jacques Ferran, a fost lăsat să semneze contractul cu Federația Franceză de Fotbal. Este de amintit că, la acea oră, erau interesate de serviciile sale și unele echipe de club din Europa precum Inter Milano, Benfica Lisabona sau AEK Atena.
Astfel Kovacs a devenit al doilea antrenor străin din întreaga istorie a reprezentativei de fotbal a ”Cocoșului galic”. Cu mențiunea că englezul George Kimpton a activat din postura de consilier al triumviratului Gaston Barreau - Jean Rigal - Maurice Delanghe la CM de fotbal 1934. Și că Jose Arribas, deși era născut în Bilbao, avea cetățenie franceză în 1966, când a pregătit reprezentativa ”cocoșilor”.
Palmaresul românului la cârma “cocoşilor” nu a fost strălucitor: şase victorii, cinci eşecuri şi patru egaluri. Cu toate că a ratat calificarea la Euro 1976, Kovacs continuă să fie preţuit şi astăzi în Franţa. Şi este apreciat pentru că a adus un progres recunoscut în ceea ce priveşte pregătirea fizică şi tactică a jucătorilor, promovând tinerii în naţională şi punând accentul pe formarea jucătorilor - el a pus bazele centrului de la Clairefontaine. De altfel, în cei doi ani cât Ştefan Kovacs a fost antrenor al Franţei sau, altfel spus, în numai 15 meciuri, 33 de fotbalişti şi-au făcut debutul, cei mai cunoscuţi dintre ei fiind atacanţii Dominique Rocheteau şi Bernard Lacombe, dar mai ales mijlocaşul Alain Giresse. Mai mult decât atât, în 1975, a publicat lucrearea ”Football Total” la prestigioasa editură pariziană Calmann-Lévy.
Socotit un tip cultivat, cu şarm, Kovacs n-a avut la dispoziţie tehnica actuală (internet, video) pentru a descoperi şi superviza jucătorii ce meritau a face parte din echipa Franţei. Din acest motiv, el a străbătut ţara în lung şi-n lat, poposind pe la cluburi. Nu toţi protejaţii săi au făcut mai apoi istorie, însă secundul românului, Michel Hidalgo, a reuşit. Numit mai apoi antrenor principal, acesta avea să formeze echipa care devenea campioană a Europei în 1984 şi a disputat două semifinale de Campionat Mondial (1982 şi 1986). Indiscutabil, un merit în aceste reuşite l-a avut şi Ştefan Kovacs.
Influența pe care a avut timișoreanul asupra sportului francez e amintită deseori. În 2009, de pildă, vorbind despre antrenorul de atunci al echipei de rugby a Franţei, Marc Lievremont, cotidianul francez „La Depeche du Midi“ scria că, de la Ştefan Kovacs încoace, nimeni în Hexagon nu s-a delimitat atât de spectaculos de perioada precedentă, nu a schimbat atât de radical strategia, lansând o operaţiune atât de evidentă de întinerire a lotului. Aşadar, bănăţeanul este şi acum, după 30 de ani, antrenorul-reper din sportul francez.
Rezultatele obținute de echipa de fotbal a Franţei cu Ştefan Kovacs antrenor
- 1973: 3-1 cu Grecia, 2-1 cu RFG, 3-0 cu Danemarca
- 1974: 1-0 cu România, 3-3 cu Cehoslovacia, 0-1 cu Argentina, 0-2 cu Polonia, 1-2 cu Belgia, 2-2 cu RDG
- 1975: 2-0 cu Ungaria, 0-2 cu Portugalia, 0-0 și 3-0 cu Islanda, 2-1 cu RDG, 0-0 cu Belgia
Revenit în țară, în 1976, a fost antrenor al echipei României până în 1981. Apoi, a lucrat la Federația Română de Fotbal, punând bazele Centrului Luceafărul, cel în care au crescut numeroși fotbaliști de mare valoare.
În anii 80, ”Piști” Kovacs a avut ultimele apariții ca antrenor. Mai întâi, în 1982, a câștigat Cupa Greciei cu Panathinaikos Atena. Apoi, bun prieten fiind cu Prințul Rainier III, a fost antrenor al echipei de prima ligă franceză AS Monaco în ediția 1986/1987. Locul său a fost luat de Arsene Wenger, care mai apoi, la Arsenal Londra, a avut o politică asemănătoare cu aceea a lui Kovacs, în sensul că a promovat numeroși fotbaliști tineri.
Cariera lui Ştefan Kovacs
Ca jucător:
CA Oradea (1937/1938)
Charleroi (1938-1941 / Belgia)
Ripensia Timișoara (1941)
KAC (1941-1944 / Ungaria)
CFR (1947-1950)
„U“ Cluj (1950-1953)
Ca antrenor:
„U“ Cluj (1953-1962)
secund România (1962-1967)
Steaua (1967-1971)
Ajax, (1971-1973)
Franţa (1973-1975)
naţionala României (1976-1980)
Panathinaikos (1981-1983)
AS Monaco (1986-1987).
Palmares ca jucător:
finalist al Cupei României: 1949 (”U” Cluj)
Palmares ca antrenor:
Cupa Intercontinetală: 1972 (Ajax)
Cupa Campionilor: 1972 şi 1973 (Ajax)
Supercupa Europei: 1973 (Ajax)
Campion al României: 1968 (Steaua)
Campion al Olandei: 1972 şi 1973 (Ajax)
Cupa României: 1969, 1970, 1971 (Steaua)
Cupa Greciei: 1982 (Panathinaikos)
Text: Marian-Valentin BURLACU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu