România a izbutit să cucerească patru medalii la JO 2020 și să depășească palmaresul înregistrat la Rio, în 2016. Cu toate acestea, țara noastră este departe de bilanțul înregistrat la edițiile din anii 80 și chiar față de cel obținut la Sydney, în 2000. Ceea ce stârnește îngrijorare pentru viitorul olimpic apropiat. Iar aceste temeri a făcut-o pe Ana Maria Popescu Brânză să izbucnească imediat după finala probei individuale de spadă. "Sper ca de data asta să fie suficient şi să nu se mai spună Brânză a pierdut aurul. Sper ca medalia asta să cântărească suficient, cât să asigure un buget de bun simţ pentru scrima românească", a declarat sportiva imediat după concurs, pentru TVR. Iar apoi a revenit: ”Am 37 de ani. Mă dor toate, m-am chinuit. E cea mai muncită şi mai chinuită medalie din toată cariera mea. Aşa că nu-mi pasă de aurul care este la gâtul lui Sun Yiwen. Îmi pasă de bucăţica asta de metal pe care mi-am dorit-o pentru mine. Şi o am. Asta e cel mai important. Şi dacă la Beijing n-am avut maturitatea necesară să mă bucur de acea medalie, acum sunt foarte mulţumită de ce-am reuşit să fac. E maxim din ce puteam să fac, la ce pregătire am avut, la ce chin şi la cât contează sportul în România. Trebuie s-o spunem şi pe asta. A fost minunat ce-am reuşit să fac astăzi”, a declarat Ana Maria Popescu.
În replică, ministrul Novak a spus: "După părerea mea, şi dacă bugetul federaţiei de scrimă era cu 5 milioane de lei mai mare, Ana-Maria nu putea să câştige ieri. Sau nu câştiga medalia de aur. Problema este că din spate nu vin încă tineri. Nu vreau să ducem discuţia în altă parte, să ne bucurăm de această medalie şi să ne concentrăm pe Paris 2024, acolo unde nu mi-aş dori să ajungem şi cu scrima sau cu alte sporturi unde am ajuns cu gimnastica. Ana-Maria Popescu a obţinut un super-rezultat, sincer, peste aşteptările mele. Dar, pentru mine, această medalie de argint este o medalie de aur. Pentru Ana Maria, felicitări din inimă, este o campioană uriaşă a României!".
Cele două reacții au stârnit o adevărată furtună, oameni de sport, dar și fani exprimându-și opiniile. Mai cu seamă că la sosirea în țară, Ana Maria Popescu a trecut pe lângă ministrul Novak fără să dea mâna cu acesta, iar apoi, în discursul ținut în fața presei, a spus: „ Îmi doresc tare mult să ajungeţi dumneavoastră la Tokyo şi să luaţi aurul ăla pe care nu am fost eu în stare să-l iau”.
Într-o apariție la TVR, astăzi (joi, 29 iulie), ministrul Carol Eduard Novak a spus: „Îmi pare foarte, foarte, foarte rău. S-a înțeles foarte greșit. Dacă nici eu nu înțeleg sacrificul unei sportive care participă la 5 Jocuri Olimpice, chiar nimeni nu înțelege. Și eu voi participa la a 5-a ediție a Jocurilor Paralimpice. Știu cum este să muncești. S-a înțeles greșit. A reacționat în felul său. Nicio problemă. Ea este o sportivă. Eu sunt ministru. Datoria mea este să reprezint sportul românesc în orice condiții, chiar dacă sunt înjurat, atacat. Trebuie să văd dincolo de aceste lucruri, ce este mai bine pentru sportivi. Dacă până acum m-aș fi supărat pentru unele atacuri, atunci jumătate dintre federații nu ar mai fi primit finanțare. Trebuie și vreau să fiu un ministru bun, alături de sportivi. Sincer, îmi pare rău. Pentru mine Ana Maria este campioana de aur. Se știe că sunt alături de ea”, a declarat Novak la TVR 1.
Ana Maria Popescu a răspuns într-un mesaj postat pe contul său de Facebook: „Apreciez mesajul domnului ministru Eduard Novak. Sunt de părere că niciodată nu este prea târziu pentru a îndrepta lucrurile. Drept urmare, consider că este de datoria mea să fac unele precizări. Asta nu înainte de a-mi cere scuze față de gestul nepoliticos de a nu răspunde strângerii de mână tuturor oficialilor prezenți.
Am urmărit articolele / părerile / comentariile din ultimele zile și le mulțumesc celor care au înțeles că mesajul meu nu a fost un atac la persoană, ci mai de grabă, strigătul unui om care a reușit indiferent de condiții, dar care își dorește ca cei mici să nu mai fie nevoiți să parcurgă aceleași etape... lipsuri materiale, competiții ratate din lipsa de fonduri, echipamente obosite de vreme și alte obstacole care îi împiedică încă "din fașă" să-și atingă adevăratul potențial.
Mesajul meu rămâne același. Dacă nu vom face echipă, nu vom mai exista pe harta sportului mondial! Dacă nu ne vom îngriji cum se cuvine de propria bucățică, nu vom reuși să fim mai buni! Dacă vom fi interesați de "capra vecinului", doar vom privi cu jind la cei care ajung în vârf! Și nu în ultimul rând, dacă nu vom avea curajul să visăm și îndrăzneala să acționăm, nu vom putea ști niciodată dacă am fi putut să realizăm ceea ce ne-am dorit!
Am spus-o în repetate rânduri... când dorința de performanță va fi mai mare decât orgoliile, sportul (și nu numai) va avea de câștigat! Și poate că acest episod este o lecție din care avem cu toții de învățat.
Și, DA, eu chiar îi doresc sportivului Eduard Novak să se întoarcă cu medalia de aur de la Jocurile Paralimpice Tokyo 2020”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu