Destinat găzduirii meciurilor de fotbal, dar și de rugby, Noul Stadion Steaua dispune de un spațiu de joc cu o suprafață de 105m/68m. Aceasta este acoperită cu gazon natural ranforsat sintetic, dotat cu degivrare, drenaj, sistem de irigație și încălzire pentru sezonul de iarnă. În incinta arenei se află spații de cazare pentru sportivi (24 de camere cu un total de 48 de locuri de cazare), restaurant, spații VIP (loje și parcare), sală de forță și de recuperare, punct medical de prim ajutor. zona de presă si sky-box ul în partea superioară a Tribunei 1 pentru a spori vizibilitatea și care respectă standardele UEFA și FIFA, sală de conferință, vestiare pentru sportivi, magazine și spații tehnice și pentru birouri. Tot acolo se află și muzeul Clubului Sportiv al Armatei Steaua.
Pentru inaugurarea arenei, gruparea militară a optat ca adversar al echipei de fotbal pe OFK Belgrad. Iar alegerea n-a fost întâmplătoare. Construit de armată, vechiul Stadion Steaua a fost inaugurat în 9 aprilie 1974, la un meci cu formația iugoslavă. Antrenorul Constantin Teașcă a început partida cu următoarul unsprezece: Coman – Sătmăreanu, Sameş, Smărăndache, Cristache – Ion Dumitru, Iovănescu, Pantea, Iordănescu - Năstase, Ion Ion. Confruntarea s-a încheiat la egalitate, 2-2, iar primul gol al Stelei acolo a fost înscris de Gheorghe Tătaru. Câteva zile mai târziu, în 28 aprilie, Steaua a disputat și primul meci oficial, cu Brașov, în Divizia A. Și acea partidă s-a terminat tot cu 2-2.
Fondată în 6 iulie 1911, OFK Belgrad a câștigat titlul de campioană a Iugoslaviei în 1931, 1933, 1935, 1036 și 1939, respectiv pe cel al Serbiei în 1920, 1921, 1940, 1941, 1943 și 1944. De asemenea, s-a impus în Cupa Iugoslaviei în 1934, 1953, 1955, 1962 și 1966. Pe plan internațional, OFK a atins semifinalele Cupei Cupelor în 1963 și sferturile de finală ale Cupei UEFA în 1973. În ultimul deceniu, gruparea a retrogradat din prima ligă de fotbal a Serbiei, activând acum în divizia a treia.
Fotbalist emblematic, Marius Lăcătuș (57 de ani) a evoluat pentru Steaua în două perioade. Acesta a bifat 200 de meciuri între 1983 și 1990 și 157 între 1993 și 2000, reușind 98 de goluri. Supranumit ”Fiara” pentru combativitatea sa, Lăcătuș a cucerit 10 titluri de campion al României (1984/85, 1985/86, 1986/87, 1987/88, 1988/89, 1993/94, 1994/95, 1995/96, 1996/97 și 1997/98) și 6 Cupe ale României (1984/85, 1986/87, 1988/89, 1995/96, 1996/97, 1998/99). Pe plan internațional, a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986 și Supercupa Europei în 1987. A mai disputat finala CCE în 1989, o semifinală CCE în 1988 și Cupa Intercontinentală în 1986. În semn de omagiu pentru Marius Lăcătuș, conducerea CSA Steaua a decis să retragă tricoul cu numărul 7 pe care l-a purtat acesta.
Pe vechiul stadion s-au disputat câteva meciuri memorabile. Acolo, în 16 aprilie 1986, Steaua s-a impus cu 3-0 în fața lui Anderlecht Bruxelles, devenind prima echipă de fotbal din România ce se califica în finala Cupei Campionilor Europeni. Competiție pe care avea să o și câștige mai apoi, la Sevilla (0-0 și 2-0 la loviturile de departajare cu FC Barcelona). Alte victorii istorice reușite acolo de Steaua: 6-0 cu Young Boys Berna (3 octombrie 1979, turul 1 în Cupa Cupelor), 5-1 cu IFK Goteborg (15 martie 1989, sferturi de finală CCE), 4-0 cu Galatasaray Istanbul (5 aprilie 1989, semifinale CCE), 1-0 cu Glasgow Rangers (13 septembrie 1995, grupele Ligii Campionilor).
La nivel interțări, cel dintâi meci în Ghencea s-a disputat în 23 martie 1977. România s-a impus cu 4-0 în fața Turciei într-o întâlnire care a contat pentru Cupa Balcanică. Câteva luni mai apoi, în 15 noiembrie 1977, naționala noastră a pierdut (4-6) acolo cu Iugoslavia, în preliminariile Campionatului Mondial din 1978. Și după acel meci s-a spus că stadionul Steaua este unul ghinionist. Doisprezece ani mai apoi, în 15 noiembrie 1989, tot acolo, România s-a impus cu 3-1 în fața Danemarcei, calificându-se la CM Italia 1990. Acea victorie, precum și altele obținute acolo de „Generația de aur” au făcut să se spună că stadionul Steaua este unul... norocos.
Pe vechia arenă s-a disputat și o finală de competiție oficială europeană. În 31 mai 1998, Spania U21 s-a impus cu 1-0 în fața Greciei U21, cucerind titlul continental.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu