Născut în 22 iunie 1945, în comuna Valea Ciorii, județul Ialomița, Petre Florescu a deprins tainele sportului cu balonul oval în București, la Vulcan, primul antrenor fiindu-i Dragoș Țenescu. Mai apoi, a evoluat ca senior la Progresul (1962), Dinamo (1965), Rulmentul Bârlad (1966), Dinamo (1967) și Farul Constanța (1974). S-a specializat pe postul de mijlocaș de grămadă și a avut onoarea de a lucra cu antrenori de mare valoare precum Constantin (Telu) Diamandi, Eduard Denischi și Dumitru (Titi) Ionescu (Crapu).
Datorită valorii sale, a adunat 20 de selecții în prima reprezentativă, între 1967 și 1974. A participat la victoriile repurtate de România în fața Franței în 1 decembrie 1968 (15-14), când a jucat alături de uvertura Gheorghe Dragomirescu Rahtopol, și 13 octombrie 1974 (15-10), când a făcut pereche de mijlocași cu Mihai Nicolescu. Grație ultimul succes a cucerit titlul de campion al Europei cu România (CE FIRA). În 1973, a participat la turneul naționalei în Argentina, fiind căpitan al naționalei în testele cu echipa gazdă (9-15 și 3-24) și marcând de fiecare dată dintr-o lovitură de pedeapsă. În 1967, a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu Dinamo după finala cu SU Agen (0-12 în Franța și 18-0 la București). Cu formația bucureșteană a devenit și campion al României. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului (1967).
Ca antrenor, a câștigat Cupa României în 1976 cu Politehnica Iași, respectiv în 1986 și 1987 cu Rulmentul Bârlad. De asemenea, a mai fost antrenor la lotul național de tineret (1992–1993).
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu