Ridicat în 1959, după planurile arhitectului Carlo Cocchia, a fost numit inițial ”Stadionul Soarelui”. Ulterior a fost denumit „San Paolo”. Arena a fost inaugurată în 6 decembrie 1959, la meciul Napoli - Juventus 2-1. Cu ocazia Campionatului Mondial din 1990, stadionul a fost renovat, iar tribunele au fost acoperite. De aceste lucrări s-a ocupat unul dintre fiii arhitectului Carlo Cocchia, Fabrizio. În decursul timpului, capacitatea arenei s-a redus de la 76.824 locuri la 60.240, iar pentru Universiada de vară din 2019 a ajuns la 54.726. O dată cu acest proces a crescut însă confortul. Decizia ca stadionul să poarte numele lui Maradona a fost adoptată de Primăria din Napoli în 4 decembrie 2020.
Stins din viaţă în 25 noiembrie, Diego Armando Maradona a jucat pentru Napoli în perioada 1984-1991, câștigând două tiluri de campion al Italiei, precum și Cupa UEFA. Născut în 30 octombrie 1960, în Lanus, Provincia Buenos Aires, Argentina, el a fost al patrulea copil și primul băiat al lui Diego Chitoro Maradona (1928-2015) și Dalmei Salvadora Franco (1930-2011). El a impresionat de mic copil prin calitățile sale fotbalistice, demonstrate în meciurile pe care le disputa pe stradă. La 10 ani, a fost remarcat de un agent de jucători, Francis Cornejo, care l-a integrat într-o echipă de copii a clubului local Argentinos Juniors. Pe când avea 12 ani, a declarat într-un interviu că visează să câ?tige titlul mondial cu Argentina. Ceea ce s-a întâmplat mai apoi.
Înainte de a împlini 16 ani, și-a făcut debutul ca fotbalist profesionist la Argentinos Juniors. Cu toate că n-a câștigat niciun titlu cu aceasta, a marcat 115 goluri în 166 de meciuri disputate. În cariera sa, a jucat pentru Argentinos Juniors (1976-1980), Boca Juniors (1981, 1995-1998), FC Barcelona (1982-1984), Napoli (1984-1991), FC Sevilla (1992-1993) şi Newell's Old Boys (1993-1994). Talentul său l-a impus rapid în prima reprezentativă pentru care a debutat în 27 februarie 1977, la 16 ani, într-un meci cu Ungaria. Cu toate acestea, César Luis Menotti nu l-a reținut în lotul pentru Campionatul Mondial din 1978, considerând că este prea tânăr. Un an mai apoi, a fost căpitan al reprezentativei de tineret care a câștigat titlul mondial după 3-1 în finala cu URSS. Maradona a fost declarat cel mai valoros fotbalist al turneului. A jucat pentru naţionala Argentinei 91 de meciuri şi a marcat 34 de goluri. A participat la patru turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal FIFA., incluzând Cupa Mondială din 1986, când, în calitate de căpitan de echipă, a condus Argentina spre titlul final, învingând în ultimul act Republica Federală Germană şi câştigând Balonul de Aur, premiul pentru cel mai bun jucător al turneului.
La turneul final al CM din 1986, în meciul pentru sferturile de finală, disputat împotriva Angliei, a marcat cele două goluri care au asigurat victoria Argentinei (2-1). Primul gol a fost înscris cu mâna, ceea ce l-a făcut pe Maradona să vorbească ulterior despre „Mâna lui Dumnezeu”. Al doilea gol a fost reușit după o cursă de aproximativ 60 de metri în care a driblat şase jucători englezi, gol care a fost desemnat ulterior „Golul secolului XX”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu