Plecat dintre noi în 6 septembrie, actorul francez Jean-Paul Belmondo (1933-2021) a fost și un mare prieten al sportului. Deloc întâmplător, într-un amplu interviu acordat în februarie 2016 suplimentului săptămânal al cotidianului „L'Equipe”, cel supranumit ”Bebel” a vorbit despre Ilie Năstase și Virginia Ruzici.
Cu acea ocazie, ziariștii din Hexagon i-au prezentat o suită de fotografii în care apare în ringul de box sau pe terenul de fotbal, „iar fața lui s-a luminat”. Tot în publicația din Hexagon, printre diferite imagini surprinse într-un context sportiv este și una în care Jean-Paul Belmondo apare alături de componenții echipei de rugby a Franței după meciul câștigat (14-3) cu România, la București, în 29 noiembrie 1970. În acel an, renumitul actor s-a aflat în țara noastră unde a participat la realizarea filmului „Mirii anului II” (”Les Mariés de l'an II”), o coproducție franco-italo-română în regia lui Jean-Paul Rappeneau. Distribuit în rolul principal, ”Bebel” a apărut pe afișul filmului alături de Marlène Jobert, Sami Frey și Laura Antonelli.
Celebrul actor a mărturisit, totodată, că a citit „LEquipe” din 1946, anul apariției primul număr din noua serie (28 februarie 1946). Și amintește că în tinerețe a disputat nouă meciuri de box, dintre care a câștigat patru, iar unul l-a încheiat la egalitate. Întrebat dacă a urmărit să facă o carieră în ring, Belmondo a răspuns: „Nu... Dar a fost frumos. Este adevărat că boxam bine. Aveam o stângă care făcea rău. (...) În adolescență, îmi plăcea să practic boxul și să joc fotbal, dar aveam deja meseria de actor în mine”. Tot din acea perioadă, Belmondo și-a amintit că directorul școlii i-a spus mamei sale: „Fiul dumneavostră nu face nimic la școală, dar îl vom păstra pentru că este portarul echipei de fotbal!”.
Ca mulți alți actori, și „Bebel” a fost bun prieten cu numeroși sportivi de valoare. I-a amintit pe fotbaliștii francezi Just Fontaine și Francis Borelli. A vorbit despre implicarea sa în fondarea clubului de fotbal Paris Saint-Germain, în 1973. ”Mi-am pus banii atunci când a început aventura lui PSG, însă nu am rămas multă vreme. Nu era ceva compatibil cu viața mea de actor. Apoi, nu am fost deloc mulțumit când Just Fontaine, care era antrenor, a fost schimbat”. De altfel, la aflarea veștii morții lui Belmondo, clubul de fotbal Paris Saint-Germain, al cărui co-fondator a fost, a transmis pe Twitter: „Cu imensă tristeţe, întreaga familie a Paris Saint-Germain a aflat despre moartea lui Jean-Paul Belmondo luni, la vârsta de 88 de ani. Clubul prezintă condoleanţe familiei şi apropiaţilor”.
De asemenea, Belmondo a fost un apropiat al tenisului, fiind văzut deseori în tribunele arenelor de la Roland Garros. Întrebat ce meci l-a marcat, el a spus: ”Finala dintre Ivan Lendl și John McEnroe (1984), în care americanul a pierdut după ce a avut două seturi la zero”. După ce a spus că i-au plăcut Jimmy Connors, Adriano Panatta și Bjor Borg, a subliniat că „Ilie Năstase m-a făcut să rând cum nu era permis. Când a venit să conteste o decizie a arbitrului și, fiind în loja din dreptul său, el a încercat să mă tragă de partea lui: <<Eh, Belmondo? Eh?>> (râde)”. Și această referire la campionul român nu este și singura... Spunând că a asistat și la alte turnee de tenis, actorul pomenește de un meci al lui Năstase la Palm Springs: „La un moment dat, când se pregătea să servească, arbitrul, care era o femeie, i-a semnalat că a scăpat mingea pe care o avea într-o mână. Năstase s-a aplecat și a privit spre picioarele lui și-a spus că nu căci are două! (râde)”.
De asemenea, Belmondo a povestit în „L'Equipe Magazine” că a avut ocazia de a juca tenis cu Virginia Ruzici la Country Club din Monte Carlo. ”Ea a făcut echipă cu fiul meu, iar au am jucat alături de producătorul Alain Sarde... La 5-0, ea ne-a lăsat un ghem. Și-a spus că nu poate să ne dea un 6-0!”.
Jean-Paul Belmondo s-a stins din viață în 6 septembrie. În ultimii ani, după ce a suferit un AVC în 2001, sănătatea lui a fost în centrul atenţiei. După o lungă convalescenţă, a reuşit să se recupereze. În septembrie 2019, a suferit o ”cădere urâtă”, iar o lună mai târziu el a fost prezent la ceremonia ”Gants d'Or” la Bruxelles în scaun cu rotile. Reprezentant al ”Noului Val Francez”, „Bebel”, care a colaborat cu regizori precum Jean-Luc Godard şi Phillippe de Broca, a devenit celebru cu filmul ”Cu sufletul la gură” (”A bout de souffle”), de Jean-Luc Godard, în 1960.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu