RUGBY: A murit antrenorul care l-a format pe „Hagi din rugby”

Ilustrat ca antrenor de rugby la nivel de copii și juniori, constănțeanul PETRICĂ LUNGU a încetat din viață la vârsta de 78 de ani. Printre jucătorii formați de acesta se numără Adrian Lungu (nicio legătură de rudenie), primul rugbyst român care a participat la trei ediții ale Cupei Mondiale (1987, 1991 și 1995).

Născut în 1943, în comuna Nicolae Bălcescu (județul Constanța), PETRICĂ LUNGU a debutat ca rugbyst la echipa Chimia

Năvodari (antrenor Valerică Guşan), la care a evoluat până în 1974 şi la care va reveni ca antrenor. De asemenea, ca tehnician a activat și la Callatis Mangalia, formație pe care o va pregăti în Divizia A. Ca antrenor, și-a început activitatea în 1968, punând accentul pe echipele de copii şi juniori. A cucerit 6 titluri naţionale cu copii de

10-12 ani (câte 3 titluri cu fiecare echipă îndrumată). A fost primul antrenor din județul Constanţa care a promovat rugby-ul feminin, obținând în 1994 un titlu naţional. 

De asemenea, a format foarte mulţi jucători care au ajuns în echipele de seniori din prima divizie şi chiar în cele naţionale: Florică Murariu, Adrian Lungu, Gheorghe Vărzaru, Mihai Dragomir, Marcel Giugăl, Sandu Mihailov, Adrian Achimov. Ca pensionar, s-a ocupat în continuare de selecţia copiilor şi juniorilor din Constanţa. 

A fost membru în Comisia de copii şi juniori a Federația Române de Rugby. În 2004, a fost declarat „Cetățean de Onoare” în Năvodari. 

Elev al lui Petrică Lungu, fostul internațional român de rugby Marcel Giucal a postat următorul mesaj: „Mă bucur că te-am văzut încă o dată cu câteva luni în urmă. Mă bucur că ai făcut parte din copilăria mea și a altor zeci sau chiar sute de copii, care de-a lungul vremii au venit pentru tine om bun, să-ți asculte discursurile tale blânde și pline de sens, pe bătrânul teren crăpat, prăfuit și ars de soare de la Năvodari. Tu ai fost călăuza, farul nostru, părintele nostru spiritual. Chiar suntem norocoși că te-am cunoscut și iubit. Pentru tine veneam la teren, pentru pasiunea, demnitatea și generozitatea ta, pentru valorile pe care ni le insuflai. Tu ne-ai transmis dorința de a alerga, până ne crăpau mațele, după acel balon oval, care sărea ca un nebun in toate sensurile. Nici nu mai conta că sufeream de căldură vara sau că muream de frig iarna. Veneam cu drag la antrenamente fiindcă știam că ne aștepți. O să rămâi în memoria mea, în memoria noastră. Iar întro zi, ne vom întâlni pe terenul veșnic verde, pentru a mai asculta încă odată sfaturile tale și vocea ta caldă. Până atunci, drum lin la ceruri om mare!”. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Condoleanțe familiei.